Aromânii. Scurtă prezentare

Aromânii. Scurtă prezentare

Magdalena Tiţă

 

În zorii evului mediu, romanitatea orientală ocupa un teritoriu întins al Europei centrale şi de sud-est, cuprinzând o parte din teritoriul actual al Austriei, Ungariei, României, dar şi tot teritoriul Bulgariei şi fostei Iugoslavii. La sud aceasta era separată de lumea elenă, prin linia de demarcaţie Jirecek-Philippide-Skok adică, în linii generale, de frontiera nordică a Turciei, Greciei şi Albaniei. În perioada cuprinsă între secolele VI-X, în urma unui proces complex, în acest areal, ce avea drept axă valea Dunării, romanitatea orientală devine romanitate românească. Denumiri precum romani (> români) şi vlahi atestă o nouă realitate etnică, poporul român, cu o limbă unică, limba română, cu patru dialecte: dacoromân, vorbit la nord de Dunăre, dar şi la sud, în regiunea Timocului, aromân sau macedoromân, vorbit în general de romanicii din Thessalia, Epir şi Macedonia, meglenoromân, vorbit de romanicii de pe valea Vardarului şi istroromân vorbit de cei din peninsula Istria. Tot acum, romanitatea orientală se constituie într-o etnie neo-latină, românii, cu o fizionomie distinctă în cadrul etniilor romanice europene, dar şi a celor sud-slave şi greceşti.

Noua realitate etnică din arealul carpato-balcanic, pentru a putea fi desemnată, avea nevoie de o denumire corespunzătoare, din partea populaţiilor din jur, care să-i exprime trăsăturile caracteristice. Aşa se explică apariţia, pentru prima dată, în sursele bizantine, a etnonimului de vlahi, sub care românii sunt desemnaţi, într-o scrisoare a împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul din anul 980.

Referiror la vorbitorii dialectului aromân, în ciuda bogatei literaturi de specialitate, nu s-a ajuns, nici până în prezent, la un consens asupra denumirii lor. Dintre denumirile întâlnite în istoriografie şi în publicistica vremii, menţionăm: macedoromâni, români macedoneni - improprii deoarece, numai o parte dintre aromâni locuiesc în Macedonia propriu-zisă şi, tot aici, îi găsim şi pe vorbitorii dialectului meglenoromân -, români sudici - mai nepotrivită deoarece îi desemnează pe toţi vorbitorii dialectelor româneşti, trăitori la sud de Dunăre -, vlahi, vlahi balcanici, vlahi macedoneni,români din Turcia europeană, români balcanici,ş.a..
Alături de acestea există şi alte denumiri regionale care desemnează grupuri mai mari sau mai mici de aromâni: pindenii care formează o masă compactă în masivul muntos al Pindului, grămostenii, originari din zona muntelui Gramos, fărşeroţii care au numele derivat de la numele localităţii Fraşari, întâlniţi în zona oraşului albanez Corcea şi câteva sate din împrejurimi, moscopolenii originari din Moscopole, centru economic şi cultural înfloritor al aromânilor în secolele XVI-XVIII, ş.a.. Nu este mai puţin adevărat faptul că, în rândurile aromânilor există şi delimitări pornind chiar de la denumirile aşezărilor de origine: amincenii - originari din Aminciu (Meţovo), avdileaţii - originari din Avdela, cruşovenii - originari din Cruşova, livezenii - originari din Livădz (Grecia) plesoţii - originari din Pleasa, perivoliaţii originari din Perivole, sărmăneaţii - originari din Samarina, vărvanii - originari din Veria etc..

Popoarele cu care au coabitat în Balcani, la rândul lor, i-au denumit în diverse moduri, care sunt ori putătoare de alte sensuri ca, vlasi - bulgarii, blahoi (βλάχοι) - grecii, çoban - albanezii, ulah - turcii, ori porecle: cincari - sârbii (rom. ţinţari), Κοντσοβλάχοι - grecii (rom. cuţovlahi).

În prezent, aromâni trăiesc în Dobrogea concentraţi mai ales în municipiile Constanţa şi Tulcea, dar şi în cele două judeţe în localităţi precum: Mihail Kogălniceanu, unde din 2006 există şi Muzeul "Gheorghe Celea" - primul muzeu al aromânilor; Cogealac; Mihai Viteazu; Sinoe; Săcele; Cobadin; Techirghiol; Medgidia; Ovidiu (Cţa) şi Baia, Casimcea, Stejaru, Beidaud, Ceamurlia de Sus şi de Jos, Nicolae Bălcescu, Cataloi (Tl).

 

Muzeul etnografic al aromânilor "Gheorghe Celea" - MIHAIL KOGĂLNICEANU:

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează