Tradiţii şi credinţe la naştere la aromâni

Tradiţii şi credinţe la naştere la aromâni

Magdalena Tiţă

  

-Naşterea la aromâni stă sub semnul tăcerii, fiind singurul moment important necesar a fi tăinuit, deoarece există credinţa că femeia va naşte cu mare greutate, dacă află cineva. Singurele persoane care ştiu sunt soacra şi moaşa de neam. În cazul în care se afla, o altă femeie sau soţul celei care naşte trebuie să intre în cameră “s-o stropeasca cu apă din gură sau s-o afume cu o bucăţică din veşmânt" .

- Lehuza şi copilul, de-a lungul unei perioade de 40 de zile, îndeplinesc riturile de iniţiere, rituri în care actanţii sunt purificaţi. În acest interval, femeii îi este interzis să facă semnul crucii asupra copilului şi a apei în care s-a scăldat. Noul născut este considerat păgân şi, ca urmare, nefiind botezat, i se spune: “turcaciu", “ghifticiu", “ciumbunicâ" (turculeţ, ţigănuş, lingură de lemn).

-Se crede că forţele malefice pot pătrunde în camera celor doi. Pentru a le anihila acţiunile nefaste copilul se aşează pe o pernă “un sac magic" împăturit în patru, cu o ţesătură şi un model foarte complicate pe care spiritele rele nu le puteau dezlega. Aşezându-se pe acest sac, acestea erau prinse în încercarea zadarnică de a dezlega modelul; îşi pierdeau astfel vremea până la cântatul cocoşilor, când părăseau camera(…).

- dacă se întâmplă ca un copil să plângă mult, femeile spun că este luat de lună, de aceea recurg la următorul ritual magic: iau un ou (oul are aici funcţia de revitalizare, de renaştere) şi îl sparg într-o strachină de lut, acoperită cu o cămaşă a copilului. Strachina se pune sub un trandafir o noapte întreagă. Dacă oul dispare sau suferă anumite schimbări, femeile se bucură crezând că îmbrăcămintea noului născut a dobândit darul de a vindeca.

-De obicei, botezul se face după două-trei săptămâni, cel mult o lună de la naşterea copilului, într-o duminică. Numai în cazul în care copilul este bolnav, el poate fi botezat imediat după naştere. Moaşa pregăteşte copilul pentru botez, după care pleacă împreună cu naşii la biserică, fiind însoţiţi numai de rude, pentru că părinţilor le este interzisă participarea.

Se întâmplă uneori ca noul născut să moară nebotezat. Atunci soacra mare sau o femeie bătrână îl botează fie lipindu-i obrazul de icoana din casă, fie turnând apă peste el. În alte părţi, aromânii îşi îngroapă copiii nebotezaţi în afara cimitirului fără sicriu, pus numai pe o scândură.

-La aromâni, este obiceiul ca cei care au cununat să şi boteze, năşia echivalând cu o înrudire ce se ţinea “până la a noua generaţie", numai după aceea era admisă încuscrirea.

Tradiţii şi obiceiuri la nunta

 

 

Căsătoria la aromâni este un eveniment ce se petrece cu mare fast. Intinderea ei temporala este mai extinsa decat nunta la romani. Nunta dureaza o saptamana. Incepe de miercuri si are punctul final abia luni, fiecare zi avand diferite ritualuri aparte.Un element important in cadrul nuntii este steagul, numit hlambura, considerat simbolul trainiciei. Materialul steagului poate consta dintr-o bucata de panza rosie alba sau tricolora, cu garnitura de dantela sau franjuri. Panza alba semnifica puritatea, cea rosie virginitatea.

La aromâni nunta este precedata de doua logodne: logodna mica si logodna mare, care este logodna propriu-zisa.

La logodna propriu-zisă, în casa fetei, vin încă o dată la peţit dar în număr mai mare cu cadouri şi cu un ban de aur sau o bijuterie cusută pe un batic alb sau roşu împăturit în patru. Numărul persoanelor care vin din partea flăcaului trebuie să fie fără soţ. Se bea ţuică cu braţele încrucişate după care tatăl băiatului îi dă tatălui fetei semnul cu care se pecetluieşte voinţa tinerilor de a fi împreună şi din acel moment sunt cuscri şi fac parte din familia lărgită a celor doi tineri. Urmează petrecerea.

După logodnă se obişnuieşte ca la ambele familii rudele şi apropiaţii să meargă acasă să-i felicite. Cu ocazia sărbătorilor religioase dinaintea datei nunţii, rudele apropiate ale băiatului obişnuiesc să meargă în vizită la logodnică pentru a se cunoaşte. Cu această ocazie logodnica primeşte cadouri şi multe dulciuri în semn de bucurie.

In prima zi a nunţii, mirele si mireasa gazduiesc in acelasi timp la casele lor doar rudele apropiate ale acestora, adica: bunici, parinti, frati si veri de gradul intai. Aici se desfasoara activitatea de “aprindere" a aluatului, adica de framantare. Aluatul este pus intr-un vas care este acoperit cu un prosop peste care se pun bani de la fiecare in parte, suma finala fiind impartita in mod egal de catre domnisoarele de onoare.

A doua zi, vineri, sunt invitati toti membrii familiei apropiati si indepartati ai familiei miresei cat si prietenii apropiati ai acesteia. Intr-o camera este asezata zestrea fetei si rochia pe care o va imbraca la ceremonie. Vin si socrii mari (fara mire) pentru a “cumpara" fata. Acest obicei trebuie sa includa si darea unor bani reprezentantelor de sex feminin din familia miresei iar ziua se incheie cu o masa festiva.

A treia zi are loc nunta miresei si a mirelui separat. Mireasa este imbracata intr-o rochie eleganta dar nu cea de mireasa si are ca invitati toata familia si prieteni apropiati la ea acasa pentru o petrecere in care se canta si se danseaza, ea stand in capul horei. Inca un obicei unde se obisnuieste sa se daruiasca miresei si socrilor mici bani. La nunta baiatului este un cerc mai restrans. Mirele se duce sa-l ia pe naş pentru a-l aduce la el acasa. Aici incepe un adevarat ritual: Se ia un bat de lemn sub forma de cruce si trei mere rosii. Soacra mare are pregatit un material din matase alba. Naşul coase bucata de material pe lemn cu ata rosie, cavalerii de onoare tin steagul din toate partile si se pun bani care urmeaza sa fie impartiti intre ei. Mirele cu tineretul se duc cu un pepene rosu la nunta miresei si danseaza cu el in hora.

Duminica, rudele baiatului se duc si iau nasii pentru a-i aduce la ei acasa. Mirele se barbiereste si se duc acasa la mireasa. Aceasta iese la usa, ii pupa mana socrului mare care ii daruieste bani iar socrul mare ii daruieste socrului mic bijuterii de aur in semn de respect fata de mireasa. Mireasa isi pune rochia traditionala alba de nunta, se duce intr-o camera unde totul este alb. Acolo se afla mirele impreuna cu cavalerii acestuia de onoare care ii canta doine de jale in care se povesteste despre despartirea ei de familia proprie. Rudele fetei isi iau la revedere de la mire si de la mireasa si simbolic lui i se dau niste palme cu care vor sa faca referire la respectul pe care trebuie sa i-l poarte fetei iar cavalerii de onoare, tot simbolic, incearca sa-l fereasca de acestea. Doi barbati apropiati miresei o scot din casa, se face hora in fata casei si urmeaza plecarea mirilor impreuna cu nasii. Soacra mica toarna apa in urma celor plecati cu semnificatia sa aiba o viata usoara. Mirii se duc la baiat acasa unde peste cateva ore are loc nunta religioasa. Dupa terminarea acesteia, socrii mici pleaca urmand sa revina la nunta de seara. Mireasa ajunge in fata casei mirelui si pe muzica traditionala trebuie sa unga toate colturile casei cu untuna.

Obiceiul ce incheie aceasta ceremonie spune ca socrii miresei trebuie sa mearga la cineva apropiat ei si sa manance fasole. La nuntă se cântă din cimpoi şi se dansează hora.


Tradiţii, credinţe şi superstiţii la moarte

 

- Se crede că dacă în casă se află un copil nebotezat, în timp ce moare cineva, atunci copilul va muri, de aceea copilul va fi dus la un vecin;
- Cei ce ajută la îmbăierea şi îmbrăcarea mortului nu vor primi bani pentru aceste gesturi, ci doar haine, alimente, iar apa în care a fost făcuta baia va fi aruncată departe de locuinţă;
- Sunt acoperite toate oglinzile din casă, pentru a nu se transforma în strigoi, şi este aşezat pe jos mortul, într-o cameră bună a casei. De asemenea, se recomandă şi întoarcerea oglinzilor cu faţa la perete;
- În semn de doliu se vor pune pânze şi steaguri negre deasupra pragurilor uşilor şi la poartă, iar membrii familiei vor purta o pamblică neagră deasupra cotului stâng, în timp ce femeile îşi vor acoperi capul cu un batic negru;
- Timp de 40 de zile, bărbaţii din familia celui decedat nu se vor bărbieri;
- Se pun în buzunarul mortului bani şi grâu, aducându-se astfel omagii tuturor celor adormiţi, şi numai femeile vor sta de veghe la cel decedat;
- Se are în vedere ca nu cumva vreo pisica sau vreun câine să treacă peste mort, deoarece se crede că astfel mortul va deveni strigoi sau vor apărea arătări pe pereţii încăperii respective;
- Cei din familie ce sunt născuţi în aceeaşi lună cu cel decedat nu au voie să-l vadă, crezându-se că vor muri şi ei curând, iar dacă vor să-l vadă la înmormântare neapărat, vor lua cu sine o cheie pe care o vor purta timp de 40 de zile;
- După înmormântare, locul unde a stat mortul va fi ocupat de o farfurie cu mâncare şi o felie de pâine. I se păstreză locul de la masă unde obişnuia să mânănce, crezându-se că preţ de trei zile mortul va sta în preajma casei, având nevoie de mâncare şi apă. Cel mai în vârstă din familia celui decedat va avea grijă ca, înainte de masă, să dea pe jos o lingură din mâncare, spunând pentru morţi, la care ceilalţi vor răspunde să-i fie spre pomenire.

 

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează