Comunitatea tătară din Cobadin, jud. Constanţa
- Detalii
- Categorie: Comunități
Comunitatea tătară din Cobadin, jud. Constanţa
Dr. Daniela Mihai
Cobadin este o comună situată în partea central-sudică a judeţului Constanţa, în Podişul Cobadin, aflată la o distanţă de 38 km de Constanţa şi la 17 km de oraşul Medgidia. Tătarii (tatarlar) - au emigrat în trei valuri în Dobrogea. Chiar şi astăzi se face distincţie între cele trei subgrupuri de tătari, în special în funcţie de dialectul vorbit. Majoritatea vorbesc tătara crimeeană (kırım tili); cel de-al doilea grup ca mărime este al tătarilor ce vorbesc dialectul noghai (noghai tili); iar de-a lungul ţărmului Mării Negre este grupul tătarilor dobrogeni ce vorbeşte aşa numitul dialect de coastă sau tătara dobrogeană (yaliboyi tili);
În documentele turceşti premergătoare anului 1877, este meţionat cu numele Cutbudin / Kutbudin (Leyer 1972), care pare a proveni de la un nume propriu turcesc. După alipirea Dobrogei la România şi sporirea populaţiei româneşti (1877), apare în documentele vremii cu numele Copadin.
Cele două vechi cimitire turceşti din localitate sunt mărturie a originii turceşti a aşezării. În 1862 se aşează în aceste locuri grupurile de tătari din Crimeea (aproximativ 350 de familii). La acea dată erau în Cobadin aproximativ 30 de familii de turci.
Moscheea
Moscheea este situată în sudul cartierului turcesc, fiind construită la sfârşitul secolului al XIX-lea de către Said Paşa din Mamutkujus, în cinstea sultanului Medschid.
Distrusă în timpul războiului ruso-turc, moscheea a fost reconstruită mult mai târziu.
Comunitatea turco tatară din Cobadin numara 1781 de persoane, ceea ce inseamna 17 %.
Casa tătărească Zulfie Totay
Singurul muzeu al tătarilor din ţara noastră se află la 30 de kilometri de Constanţa. Casa tătărească a apărut ca urmare a pasiunii soţilor Nardin şi Zulfie pentru tradiţia şi originile neamului lor. (link extern)
La Cobadin ajungi după ce străbaţi vreo 30 de kilometri de la Constanţa, pe drumul spre Ostrov. E o comună cu aproape 10.000 de locuitori.
Casa tătărească e situată în apropierea geamiei din Cobadin. Gazdele, soţii Nardin şi Zulfie Seidali, sunt întotdeauna mari iubitori de oaspeţi.
Casa tătărească e mică, iar în exterior pare sărăcăcioasă. Când treci de pragul uşii descoperi labirintul oriental: minunăţie de obiecte tipic orientale, perdele, ştergare şi batiste printre care te pierzi. Acolo sunt expuse peste 1.000 de obiecte tradiţionale. Camera de oaspeţi e prima în care păşeşti. În mijloc e aşezată o măsuţă (kona) pe care stau aşezate câteva ibrice turceşti de cafea şi mai multe ceşti
Interviul a fost luat soţilor Seidali, Zulfie si Nardin, initiatorii unei colectii muzeale rurale care incearcă să păstreze în memoria colectivităţii obiceiurile şi tradiţiile comunităţii tătăre din localitate. Este o initiative unică in România.
Intr-o după amiază cladă de vară, 18 august 2013, am realizat acest scurt interviu cu sotii Seidali, niste oameni inimoşi, cărora le multumesc pentru efortul de a ne povesti câte ceva despre Cobadin, pentru efortul constant de păstra tradiţiile şi obiceiurile comunităţii tătare.
Nardin Seidali s-a născut la Cobadin, in anul 1936, şi este în present penisonar. Doamna Zulfie Seidali, a fost directoare de grădiniţă in Constanţa.
Domnule Seidali, vă rugăm să se spuneţi câte ceva despre istoricul localităţii Cobadin?
N Seidali:
Inainte de anul 1935 in localitatea Cobadin existau 4 moschee, localitatea Cobadin fiind cea mai mare comună din Judeţul Constanţa, etnia tătară din Cobadin număra 460 de familii, aproximativ 1700 de suflete. Principalele noastre sărbători sunt Ramazan/Bairam şi Kurban/Bairam.
Ce este important de menţionat este că în cadrul marilor sărbători religioase, in comunităţile tătare se obişnuieşte să se viziteze familiile nevoiaşe, care sunt ajutate cu mîncare, si chiar financiar, căci, mărturiseşte domnul Seidali, sărbătoarea este prilej de mare împăcare.
Hrana care se consumă în cadrul marilor sărbători este impărţită în trei , o parte de opreşte în familie, iar restul se împarte la rude şi la nevoiaşi, este o lege nescrisă in famiiile noastre.
Una dintre cele mai importante sărbători ale noastre este NAVREZ, adica sărbătoarea primăverii , cănd există obiceiul impodobirii unui ram de copac.
Obiceiuri de nuntă:Nunta tinea in general, trei zile, continuă domnul Seidali, adică dacă incepea luni se termina joi. Mireasca venea cu căruţa, In timpul nunţii se organizau lupte tătărăşti, adica cureşuri, cu premii date pelivanilor (luptătorilor)
Totul era insoţit de muzica tradiţională, timpă in care era amenajata camera miresii, fiind etalată zestrea, Ginerele organiza o petrecere pentru tineret, chieugeaua.De asemenea, se organiza un tamîş, adica un fel de petrecere si intâlnire cu rudele apropiate ale mirilor, se pregătea boccea, bokşa, adică cadourile pentru soacra mare.
La nunta se pregăteau cât mai multe feluri de mâncare, în funcţie de posibilitătile financiare ale mirilor. Se pregăteau cât mai multe feluri de mâncare, în funcţie de posibilităţile financiare ale mirilor şi ale famillior acestora.
- Culak ciorba
- Fasole cu carne, fiartă la cazan
- Sarmale de vită şi varză
- Orez cu lapte, gris cu stafide , cu cacao,
- Pilaf , compot de fructe
- Baclavale , sarailie,
- Banane insiropate
- Cafea la ibric.
De asemenea, se mai pregatea si Suberek cu cartofi, branza, etc.sau geantik, plăcinta cu carne la cuptor.
Ii lăsăm pe soţii Seidali în pragul casei din Cobadin, cu promisiunea unei demonstraţii live ale celor mai bune feluri de mâncare specific tătăreşti.
Plec din Cobadin cu sentimentul de mulţumire pentru că există mai mulţi oameni în România, care să-şi păstreze tradiţiile şi obiceiurile etniei din care face parte.
