În anii secetei prelungite ‘47 - ‘48, italienii au adoptat şi au adaptat reţete autohtone care substituiau preparatele cotidiene: mălăiaşul (mălaiul copt), în locul pâinii, mierea de pepeni, în locul gemului. Supa grujata era preparată de italienii paşaportari pentru gustarea de dimineaţă a copiilor ţinând locul laptelui cu gris sau orez.