Mălăiaş

În anii secetei prelungite ‘47 - ‘48, italienii au adoptat şi au adaptat reţete autohtone care substituiau preparatele cotidiene: mălăiaşul (mălaiul copt), în locul pâinii, mierea de pepeni, în locul gemului. Supa grujata era preparată de italienii paşaportari pentru gustarea de dimineaţă a copiilor ţinând locul laptelui cu gris sau orez. Iată reţetele rememorate în vara anului 2003.
"Când era porumbu’ aşa de mare, a-început ploile şi s-a făcut porumb şi dovleci şi fasole. Şi porumbu’ ăla a mai salvat populaţia. Mălaiu’ era în floare! Mămăliga coaptă! Mălăiaş îi ziceam, îl alintam aşa, că ne hrănea!... Mie şi-acuma mi-a rămas în minte mămăliga cu gem de prune! Puneau şi făceau mămăliga mai moale, mai... din economie, fiartă bine, pe urmă o lăsau la răcorit şi puneam drojdie; de fapt, maia făcută cu puţină făină (puţină de tot, că nu se găsea...). Lăsau la dospit cam un ceas şi o aşezau în tipsie, în tavă şi o coceau la cuptorul de afară, la cuptorul de pâine. Numai că nu ţinea prea mult din două motive: eram tare înfometaţi - mai ales noi, copiii - şi se înăcrea dacă stătea. Da’ nici nu se făcea aşa mult: totul era din economie!..."
(Valentina Algiu născută Sachetti, 55 ani)